N-am mai scris de mult pe blog, poate de prea mult timp, pentru ca nu am mai simțit de la fel de mult timp că trăiesc o experiență fantastică, înconjurată de oameni minunați, făcând parte dintr-o echipa de care sper sa nu fiu nevoită sa ies niciodată. De data aceasta nu vorbesc despre SiSC, deși descrierea se potrivește și atașamentul e același, vorbesc despre Institutul "Eudoxiu Hurmuzachi" , Instituția care de mai bine de un an de zile demonstrează zi de zi Românilor de Pretutindeni că pasiunea și dragostea pentru România sunt ingredientele pentru o rețetă de succes. De ce scriu abia acum? Pentru că săptămâna trecută s-au întâmplat două lucruri minunate la Institut. Am avut musafiri, care ne-au lăudat eforturile și ne-au încurajat să mergem mai departe, să muncim și mai mult și să demonstrăm că a fi patriot nu e nici demodat, nici depășit nici uncool:p. Asociația Veteranilor Războiului din Moldova a vizitat România și și-a rezervat în program trei zile pentru a le petrece la Institut. În ultima seara petrecută împreună, coordonatorul grupului, domnul Valeriu Ciobanu a înmânat reprezentanților Institutului o scrisoare de mulțumire în care spune cam așa ... “Dorim ca acest Institut să capete forțe noi pentru toate proiectele pe care le propune Românilor de Pretutindeni, pentru că Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” este instituția care grație atitudinii sale față de noi, românii din afara țării, a făcut și face adevărata apropiere dintre românii din țară și românii din afara hotarelor ei. [...] Fie ca bunul Dumnezeu să binecuvânteze activitatea Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni pentru a aduce cât mai multă bucurie în inimile tuturor Românilor de Pretutindeni.” Cum altfel poti cuantifica rezultatele efortului depus sistematic, timp de un an de zile, de o echipa tânără, entuziastă și energică, dacă nu prin primirea unor astfel de mesaje de susținere, apreciere și încurajare ! A doua vizită despre care vă vorbeam mai devreme e cea făcută de actuala conducere a SiSCului. Copii mei au venit la Institut dorind să stabilească strategia organizației pentru anul următor, știind că voi fi și eu acolo pentru a le face o serie de prezentări despre comunitățile românești din Vecinătate și Balcani. SiSCul nu e o organizație care să aibă prea mari tangențe cu Istoria Românilor sau cu muzica românească ... în general SiSCoții ascultă muzică rock, drum and base, hip hop și din când în când chestii mai comerciale, dar nu prea mult că strică. Recunosc ca m-a surprins și interesul pe care l-au manifestat la prezentările pe care le-am susținut ( chiar și-au luat notițe :> ), dar cel mai tare m-a surprins sa-i aud zicându-mi : "Dana, mai pe seară nu ne aduci și nouă muzică din aia de-a ta ... că tare am vrea să ascultăm ... ". Muzica de-a mea însemnând Grigore Leșe, Graiul Neamului, Maria Tănase, Tudor Gheorghe, Tatiana Stepa ... Să fi vazut ce dansau și cântau SiSCoții mei cu steagurile în mână BRAVO! ( Bravo mie evident :P ... că v-am convins ... încă vreo 2-3 zile din astea și vă vad eu cum sărbătoriți ziua națională pe 30 noiembrie . Ce-ți poți dori mai mult? Eu zic să stați cu ochii pe site-ul Institutului și pe pagina noastra de facebook și o să constatați că uneori să ucrezi într-o instituție publică poate fi mai motivant decât să lucrezi în Pipera și să-ți vizitezi familia și prietenii de Crăciun! Audiție plăcută - Nemuritorii